Despre mine

      Eu sunt şi flacără şi vânt, grăunte de iubire sunt…Eu sunt copacul , luna , norul , ţărâna ce îmbracă-ogorul…Sunt degetele ierbii ce ies pe dealuri vara, sunt cantecul de greieri                ce-nmiresmează seara…Sunt toate şi-n acelasi timp nu sunt nimic, sunt omul ne-nsemnat de mic !
      Candva eram Sisiful ce ridica bolovanul sus pe munte, şi , cand rasufla uşurat, crezând ca totul e izbânda şi bucurie, bolovanul aluneca din nou la vale…
Uneori eram o Fefeleagă ce încărca caruţa vieţii cu pietre mai grele decât destinul şi-mi mânam Batorul , calul care am fost o viaţă, strigând către cer cu glas de obidă şi lacrimi:
-Dumnezeu, Dumnezeul meu , de ce mă părăseşti ?
      Şi Dumnezeu îmi spunea că în locul unde se vedea pe pământ numai o urmă, mă ducea în spate , să nu-mi fie greu !
Am răzbit prin viaţă pentru că nu mi-am pierdut speranţa şi, ca Scarlet O”Hara îmi spuneam mereu :
-Şi mâine va fi o zi !
     Acum m-am rătăcit în lumea copilăriei şi nu mai vreau să găsesc cărarea.Îmi doresc tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără moarte , dar asta nu se poate.De aceea , vreau să-mi găsesc liniştea din urmă, să mă bucur că sunt şi să binecuvântez în fiecare zi răsăritul şi apusul , să zâmbesc oamenilor, florilor, cocorilor, gâzelor , şi să încerc să fac cât mai puţin rău celor din jurul meu…
    Şi iaraşi zic: sunt omul ce a mers mereu cu fruntea în pământ, dar acum nu-mi pot desprinde privirea de cer! Mă-nalţ cu sufletul până la stele, mă apuc cu gândul de torţile Universului şi cânt din aripi de fluture :
„-Doamne , ce frumos e omul ! Pentru asta îţi spun că nu ţi-am mulţumit niciodată îndeajuns !