Candva eram foarte singura….Vorbeam cu copacii , florile si prietenii imaginari…Candva eram foarte tanara, dar nu apreciam clipele , sau poate nu aveam timp sa le vad, sa le simt ! Sau nu aveam voie! Candva doar simteam ca viata poate avea si o parte luminoasa , feerica, ca partea nevazuta a
Inima mamei este un cuib de randunele , captusit cu puf moale sa le tie de cald celor patru pui…Inima mamei este iubire, neliniste si dor…Gandul ei se inalta cu aripi de fluture zburand spre cele patru zari.Unde sunteti ?Unde sunteti ?Iubirea mamei pastreaza comori nebanuite si doar cei ce stiu