In seara asta cerul e deschis si ninge peste noi cu stropi de cantec.Prind fulgii iernilor noastre in pumni si acestia se topesc lasand urma zilelor frumoase si a parfumului de lucru bine facut.Uneori ma mai incearca pareri de rau pt ceea ce ar fi trebuit sa fie si nu este…Apoi, ma
Luni, 29 decembrie, 2014. Ora 15.Viscol cumplit !Ne uitam pe fereastra si nu indraznim sa scoatem capul afara ! Trebuie sa merg la mama sa-i duc mancare si schimburi. Plec impreuna cu baietii mei , pe care ma bazez si daca as vrea sa ajung in Siberia. Ne imbracam bine, avem
Traia odata, demult , intr-un satuc uitat de Dumnezeu, intre niste dealuri acoperite cu paduri dese , o fetita.Aceasta era cuminte, iubitoare si cu multa dragoste fata de povestile pe care le auzea in seri de iarna la lumina flacarii galbui din soba. Iarna venise in anul acesta cu multa zapada si
Vindem vise si sperante celor care cred in noi !Vindem agitatie , voiosie, zambete…cuvinte …pe cumintenie, prietenie si marinimie ! Am multe de vandut, impreuna cu copiii mei, dar copilaria nu v-o dam ! O lasam sa-si traiasca flacara , ne incalzim la lumina ei blanda…ne mai suparam…mai auzim vorbe de carcotas,
Mi-e dor sa nu mai fiu un om al cararilor batute prin sufletul plin de liane al oamenilor ce au facut candva parte din intregul meu de vise si iubire…ghem de descantec, ghem de fire…Mi-e dor sa plec singura in iarna vietii si sa-mi troienesc aducerile-aminte , ningand cu fulgi de
Astazi , mai mult ca ieri, mai mult ca maine….am simtit romaneste si nu m-am rusinat de lacrima ce–mi curgea in voie cand vedeam parada militara , cand auzeam urarile venite de pretutindeni : „La multi ani, romane ! ” Astazi am cules margaritare din postarile romanilor de pretutindeni si le-am transformat