Mi-s dragi toate anotimpurile , dar trecerea aceasta de la iarna la primavara mi se parte ca nu se mai termina:totul este cenusiu , copacii cu crengile goale par niste cersetori care asteapta haine noi ….norii plang , iar lacrimile lor marunte se unesc intr-o lacrima maaare , maare si cade spre pamant.
In urma cu 4 ani mergeam impreuna cu baietii mei la tata , care implinea niste ani ai batranetii .Si-i ducea senin , drept, cu demnitate si fara sa se vaite niciodata. Ca de obicei facea treaba prin curte si nici nu-si amintise ca era ziua lui de nastere.Asa-s batranii de la tara…in
Dragii mei , baietii mei ! Voi sunteti niste personaje din poveste in care autorul a creat doi Feti-Logofeti , cu stea in frunte.Viata voastra , la fel ca toate povestile a inceput cu….A fost odata ca niciodata ! Incepe in urma cu 29 de ani , intr-o zi de februarie cu un ger
Astazi am vazut un om ca s-a oprit in fata statuii lui EMINESCU si s-a descoperit , a plecat fruntea , a murmurat ceva si s-a inchinat .Mergeam spre Biblioteca Judeteana cu copiii la o activitate. Atunci m-am bucurat , gandind ca spiritul romanesc n-a pierit. Credeam ca noi , copiii ,cei care
Te-ai nascut intr-o zi nenorocoasa, de 13 februarie , cum ar spune batranii , intr-o zi cu ghinion ! Dar timp de 9 ani norocul a stat mereu in preajma ta :doi parinti nemaipomenit , un frate cum putine fetite au…niste verisori…toti unul si unul.Nu mai spun de singura ta bunica , Bica ,
„Fa-te suflete , copil , Si strecoara-te tiptil, Prin porumb cu mot si ciucuri Ca sa poti sa te mai bucuri ! ….” Nu m-am strecurat prin porumb , ci am trait o zi de relaxare alaturi de nepotii mei , Maia si Robert , la munte.Nu m-am dat cu saniuta de cand eram copil
A plouat azi si lacrimile ploii inca stau agatate ca niste boabe de roua pe crengile copacilor.. A plouat azi si ploaia nu-mi mai spune povesti cu pajuri si cu zmei, cum imi spuneau cu glas de vuiet si neliniste in anii cand ma jucam cu papusile create de mine din resturi de