Nu stiu cum sunt alti oameni , dar eu imi amintesc depre orele de istorie cu drag si dor. Tin minte cartea mea de istorie care era bine structurata , incepea cu Epoca straveche, vorbea despre omul primitiv, si parcurgea istoria tarii pe larg, pe intelesul tuturor copiilor.Si mie , asemeni copilului care il asculta
Azi am simtit istoria cum vine din neguri si ne indeamna sa-i citim paginile scrise cu sange si sacrificii…Azi m-am alaturat celor multi , oamenilor simpli dar cu inima in palma , la vedere , sa spun ca sunt roman , un roman vasluian , care nu-si uita originile… „Cate doi , cate doi ,
Mi-e dor de Eminescu Ca si cum ar fi trait Si-ar fi plecat o clipa In spatiul infinit… Padurea il asteapta Cu iazul de clestar. Si-o barca este trasa Aproape langa mal. Un tei doineste dulce Din frunzele galbui, Iar creanga se usuca Acum de dorul lui… DOR DE EMINESCU, intalnire de suflet cu prescolarii
Era acolo, intr-o creanga cu flori galbene si parfumate, ce cadeau usor, ca o ninsoare de aur marunt, peste doi indragostiti ce priveau fermecati petecul de cer, ce se strecura timid printre crengile copacului-poet. Uneori, luna privea zambind si isi tesea povestea de iubire dintre ea si soarele nestatornic… Alteori, raze jucause se furisau a
Cand spui Podul Inalt, in minte iti vine imaginea unei ape mari, periculoase, peste care este asezat un pod puternic,din lemn sau piatra, care sa inlesneasca trecerea oamenilor dintr-o parte in alta a raului. Poate candva, sa fi fost pe aceste locuri un pod, pentru ca pe aici Lunca Barladului se lateste si apa pasnica