Azi ar fi trebuit sa vin la tine cu tort si sampanie, sau macar cu niste prajituri si lumanarea anilor pe ele ,dar tu nu esti ! Astazi ar fi trebuit sa deschid poarta si sa-ti strig impreuna cu copiii mei ” LA MULTI ANI „! asa cum faceam altadata , iar tu sa ramai
V-ati nascut la ceas de amiaza, cand soarele saruta pamantul pe crestet. Doua minuni, doua mogaldete, doua flori albastre de cais, asa cum am visat intr-o noapte de ruga fierbinte, la icoana Maicii Domnului. Cand v-am tinut prima data in brate, mi-a fost teama sa nu va stric. Aveati fragilitatea unor bibelouri
Privesc de cateva nopti revoltata si emotionata glasul strazii , asa cum la revolutie priveam la televizor si nu intelegeam ce se intampla. Si, ca orice vasluian care se respecta, m-am revoltat „pe tacute „.Dar cand mi-ai facut copiii „ragalii” am luat foc. Daca taceai, filozof ramaneai. Dar asa, ai starnit supararea