A fost odată un vânt de toamnă care avea…suflet ! Simțea când supăra pe cineva, se întrista când era prea puternic și făcea stricăciuni, cânta , se juca…ce , mai ! Nu era bun de vânt nicicum. Dar nu despre asta vreau să vă povestesc. Ci, despre faptul că , într-o toamnă, când se juca
Ecouri vin din suflet de copil, Ce nu-nțelege răul general din Univers. Ochi limpezi, larg deschisi în zi de-april Urmează drumul epitetelor din vers… Rădăcini adânci în suflet omenesc Îsi prind esența vieții și nu ostenesc ! Iubirea mamei lor le dă elan, Nădejde aruncată punte peste vreme, Trăire ce se-nalță an de an Eterna
A fost odată ca-n povești Lângă Ozana cea curată, Un om ce ne-a adus povești Dintr-o lume-ndepărtată. Copil bălai , cu pozne multe, Cânta, juca , se ascundea, Dădea la vale stânci din munte Și pupăza el o fura ! Cireșe coapte a furat De la mătușa Mărioara, Pe mulți copii a învățat Numărul și
MEDITAȚII… Oare ,unde ești, copilărie? Prea în neguri te-ai ascuns! Vremurile ce-or să vie Nu le am îndeajuns ! Firul vieții se sucește Tot mai tare, neștiut, Gândul meu, fir de poveste, Tot se toarce neurzit… Parcă ieri eram copilă Cu pași mici și visători, Acum mi-e de mine milă, Nu mai sunt cu capu-n
Cocoşul din poveste a fost alungat de acasă. Mergea amărât pe drum, când în iarba pe care străluceau boabele de rouă ca mărgăritarele, a văzut pusă la iveală o punguță. S-a apropiat uşor, ştiind că va găsi în ea doi bani. Dar, când a deschis-o, surpriză! În ea era o suzetă mică, cu margine rotundă,
A fost odată ca niciodată… A fost un împărat care nu avea copii. De aceea, toată dragostea lui o revărsa asupra unui motan mare, negru, cu ochii verzi, care străluceau în întuneric precum două lumânări aprinse. Și trăia motanul nostru o viață împărătească. Mânca la masa împăratului numai ce era mai bun, dormea pe o
CUZA-VODA SI COPILUL DIN MICLESTI ( Creatie proprie ) După ce Cuza-vodă a poposit în Târgul Vasluiului să mai vadă cum merg treburile, a trecut pe la casele boierului Solescu, tatăl soţiei sale, Elena. Boierul nu mai era, dar conacul cald şi îmbietor îl aşteaptă de fiecare dată pe coama dealului. Aici se odihnea şi
DESPRE IARNĂ… Mi-e dor de iarna cu zăpezi ca de poveşti, De zborul fulgilor ca fluturi albi de nea, Mi-e dor de zurgălăul ce aduce veşti, Că sărbătorile sosesc curând în viaţa mea ! Mi-e iarna prieten alb demult uitat, Când vraja din copilărie cânta prin crengi de tei, Când
Cu ani în urmă, cand telefonul era un simplu obiect funcțional și nu eram conectată la internet, am avut oprtunitatea de a face PAȘTELE în Grecia.Era norocul pe care il are un părinte cu copii buni. Nu vreau sa vorbesc de emotia simțită când am trecut Dunărea, nici bătăile de inimă la vama bulgară sau
Inca din copliarie asteptam Pastele ca pe o recunostinta a ceea ce aveam si ca o rasplata ca am fost cuminte si am tinut post.In SAPTAMANA MARE faceam curatenie in casa si in suflete , aparam cu indarjire niste cozonaci care ma atrageau ca un magnet si pe care nu aveam