Cand spui BALCI imaginea unei multimi zgomotoase , asociate cu muzica asurzitoare , fum , miros de mici si bere, te fac sa te apropii …sau sa te departezi de locul cu pricina.
Inca din copilarie , balciul reprezenta un loc in care cu greu ajungeai , fie ca nu aveai bani , fie ca era departe de satul in care traiai.Pentru mine balciul era un fel de FATA MORGANA, pe care am putut s-o vad de-abia la varsta adolescentei, dar si atunci cu mari negocieri , lacrimi si promisiuni de cumintenie. Pana atunci , doar parintii aveau voie sa mearga la balci , de unde ne aduceau un ciubuc si o pasarica de lut , in care , daca puneai apa si suflai , se auzeau triluri ca de pasare adevarata.
Cand au crescut copiii mei , aveam doar o zi la dispozitie , in care puteam sa mergem in balci , pentru a ne da in calusei , scaune cu lanturi ( vestitul IUJ), si barcutele line , care-ti saltau fusta in cap.Vedeam 2-3 asa-zise circuri , in care erau pitici , cativa acrobati, femeia cu barba sau femeia peste…Intre timp , balciul a ramas doar ceva zgomotos si lipsit (asa credeam) de bun gust , la care nu mai doream sa particip…
Iata ca , dupa ani si ani . balciul a intrat in viata mea sub forma unei invitatii , in care copiii m-au provocat sa fac fata unei revarsari de adrenalina , cum numai varsta tanara poate s-o aiba.
Ne-am intalnit la scoala , apoi am intrat in perimetrul in care se auzea muzica din toate partile , unde masinarii ciudate cu nume de Caracatita , Cangur , Ciocan, Fire Trip…te invitau sa le gusti nebunia.
La inceput mi s-a parut o joaca , dar aceste masinarii te urcau , te coboarau , cazi in gol de-ti taie respiratia , te roteste de crezi ca sari de pe scaun , te arunca ca pe-o minge , te leagana ametitor…Singurul tau mijloc de aparare este un tipat lung , unit cu tipetele ascutite ale celorlalti participanti la acest joc al rezistentei , curajului si indraznelii.Ma tineam cu amandoua mainile de am facut bataturi in palme, parul se ridica maciuca , si noi strigam de ni s-a uscat si limba in gura !Pe de o parte a fost o mare provocare pentru mine !Nu credeam ca daca nu am trait asemenea senzatii pana la aceasta varsta , le voi mai trai vreodata !
Copiii acestia ma fac sa traiesc si sa experimentez senzatii noi. Spuneam ca datul pe tiroliana era un mic „parfum ” pe langa zguduiala , aruncarea si caderea in gol pe care le-am simtit aici.Dupa trasul cu masinuta , unde o mama dibace cauta sa ma fereasca de lovituri , am constatat ca partea stanga a soldului e vanata , vanata , de cate socuri am simtit !
Mergeam spre casa si incercam o multumire sufleteasca nemaipomenita. Imi ziceam in gandul meu ca multimea aceea de oameni care se bucura de moment , nu analiza sau diseca firul in patru , daca e bine sau rau , daca prezenta intr-un astfel de loc se potriveste sau nu cu statutul tau social , familial , sau al varstei. Oamenii traiau momentul si se bucurau. Erau fericiti. Asa cum am fost si eu , dupa atatia ani , cand am retrait bucuriile interzise ale copilariei , datorita unor copii care au dorit ca Doamna sa fie alaturi de ei .
Multumesc , copii frumosi si deosebiti !
Lasă un răspuns