Azi am simtit istoria cum vine din neguri si ne indeamna sa-i citim paginile scrise cu sange si sacrificii…Azi m-am alaturat celor multi , oamenilor simpli dar cu inima in palma , la vedere , sa spun ca sunt roman , un roman vasluian , care nu-si uita originile…
„Cate doi , cate doi , in hora stramoseasca
Hai , romani, sa facem roata , neamul sa traiasca !”.
Nu am coborat dintr-o caleasca poleita cu aur , nici n-am suspinat de dor asteptand printul visat sa vina calare pe un cal alb. Nu , mai degraba fac parte din neamul lui MOS ION ROATA , cel care a dus bolovanul in spate , nu ca nu intelegea sensul Unirii, ci , mai degraba , intelegea ca intotdeauna greul va fi pe umerii celor multi si bolovanul doar ei il vor duce. Sunt din neamul simplu al lui Roata si simt asemeni mosului meu romaneste . Simt ca sute de ani au trecut si ca noi , cei care am venit din urma , avem datoria de a respecta actul Unirii si amintirea celor care au semnat acest act.
Sunt din neamul Vasluiului, tinut de legenda si cantec, dar si tinut atat de defaimat in ultimul an. Tocmai de aceea, astazi , cand m-am prins in HORA UNIRII, in CENTRUL CIVIC al orasului , i-am avut alaturi pe marele om politic MIHAIL KOGALNICEANU , cel care a copilarit in satele noastre , m-am uitat cu dragoste si admiratie la primul domnitor al Romaniei , ALEXANDRU IOAN CUZA , pe care pamantul vasluian l-a hranit cu dragoste de neam si i-a dat bunatatea painii muncite de mainile razesilor de pe valea Barladului. Langa mine , in hora amintirilor am zarit-o diafana si dulce pe fiica Solestilor , prima doamna a Romaniei.
Da, am jucat HORA UNIRII la Vaslui , desi Unirea s-a sarbatorit in orasele simbol : IASI , FOCSANI , BUCURESTI.Desi frigul trebuia sa ne tina in case , am iesit in Centru si am cantat Hora Unirii si am jucat alaturi de vasluienii mei. Si nimeni nu a ras , nimeni nu s-a dat deoparte , cand siragul mare cuprindea mana langa mana , inima langa inima , simtire langa simtire.
Azi am jucat Hora Unirii in Vaslui , am gandit si am simtit romaneste. Am fost mandra ca nu eram singura : marea masa de oameni erau vasluienii mei , oamenii care nu-si uita istoria, nici pe cei care au scris-o.Sa nu uitam niciodata ca ” IN UNIRE STA TARIA ! „- puterea unui popor.
Din norii cenusii zambeste CUZA, zambeste Kogalniceanu si , parca ii aud spunand cu mandrie :”Acestia sunt vasluienii mei , cei multi , nu cazurile izolate pe care lumea le scoate in evidenta ‘”.Bravo, oameni buni , cu romani ca voi nu am teama !
Lasă un răspuns