Uneori , simti atingeri de aripi usoare drept pe inima. Te infiori , te emotionezi si nu stii cum sa rasplatesti pe cel care iti ofera secunda de iubire , pentru ca…gata …s-a dus !
Intind o mana si mi-e teama sa ating fluturele colorat , ca , daca-si lasa pudra aripilor undeva, nu mai poate zbura ! De aceea, admir de la distanta, uneori chiar fac mana caus ,pentru a ocroti fiinta diafana de stropul de ploaie sau vant…
Atingeri de fluture simt cand in visul meu coboara oameni plecati in lumea umbrelor si nu vor sa se apropie prea mult de mine…Atingeri de aripi de matase , drept in casa sufletului , le simt cand oameni uitati isi amintesc de mine.Nu demult am regasit pe Facebook o prietena din copilarie , Maria, pe care o credeam pierduta in departarea anilor ! Dar nu , ea mi-a atins inima cu gandul , cu amintiri frumoase , cu voce calda , soptita la telefon .E un fluture , cum este si Coca, alta prietena , si cum sunt multe pe care le-am gasit sau asteapta , in stare de cocon, sa le deschid gogoasa si sa-mi dezvaluie aripi minunate de prietenie si dor.
Tot de curand m-a gasit o fosta eleva , Pavelina , din primii mei ani de invatamant, si imagini cu o scoala veche unde erau 11 copii, o alee cu stanjenei si o livada bogata unde ieseam ca Domnu’ Trandafir sa fac lectiile, mi-au adus adieri de fluturi de lumina si culoare.Ca ea sunt alte nume:Mariana Balta, Stela, Ribana, Mirel, copiii mei de la Valea Mare si …o intreaga gradina , in care zboara fluturi colorati, parfumati cu litere desprinse din abecedarele vechi si stangacia unei invatatoare tanara , impovarata de griji…
Intr-o clipa in care am luat amintirile in brate si ma imbatam de parfumul lor , nascut din coperti de carte veche si poze minuscule alb-negru, mi-a sosit in pragul toameni , primavara. Sunt desenele -animate noi , in care apar fiinte diafane cu aripi de fluture.O astfel de minune mi-a atins sufletul usor , m-a strans in brate si …am simtit vointa darza a studentei-masterande la o facultate de elita din Bucuresti , si dorinta ei de a razbi prin viata, desi este delicata ca o floare de nufar, pe care , daca o iei din mediul ei , moare ! Am simtit nevoia eu sa-mi odihnesc capul pe pieptul ei , desi menirea de a ocroti imi este crezul meu in viata.Raluca, eleva-fluture a venit la mine pentru a-mi mangaia vioara inimii , care in astfel de momente canta dureros de dulce si este in pericol de a-mi rupe vreo coarda nevazuta.
Va multumesc voua, fluturi ai zilelor de ieri , de azi , de maine , ca popositi o clipa in preajma mea si imi atingeti usor sufletul in zborul vostru fin !
Lasă un răspuns