Azi ar fi trebuit sa vin la tine cu tort si sampanie, sau macar cu niste prajituri si lumanarea anilor pe ele ,dar tu nu esti ! Astazi ar fi trebuit sa deschid poarta si sa-ti strig impreuna cu copiii mei ” LA MULTI ANI „! asa cum faceam altadata , iar tu sa ramai surprins ca ai uitat ca e ziua ta. Sigur te-am fi gasit tot trebaluind prin curte.Era taramul tau , unde toate erau puse la punct. Dar azi , curtea e pustie.Pustie e si casa, soba este rece, camera fara viata, pentru ca nici mama nu mai este. A plecat dupa tine, ca sa nu te lase singur in aceasta zi, cand strigi, chemand-o cu glas vesel :
-Mai baba, ada o cana cu must, ca au venit nepotii la mine !
Si mama, sprintena, sa coboare in beci si sa aduca vinul spumos intr-o cana, aratandu-i din ochi ca a scos „de cel bun””.
Nici Leul nu mai este ! Bietul, nici la vrabii nu mai latra, ca era si surd si fara miros, iar privirile lui stinse parca ne intrebau :
-Ati mai venit pe acasa ? Nu vedeti ca nu mai este nimeni ? Sunt lacate peste tot. Cad gardurile, peretii s-au coscovit si a nins in pod. Iar in casa este un frig cumplit : pustiu si rece. Sunt doar amintirile. Si o pisica instrainata se freaca nelinistita de picioarele noastre.
As vrea sa pot sa-ti cant ” Multi ani traiasca ! „, dar nu pot ! Sa-ti urez „LA MULTI ANI !”, nu o mai fac .Si asa eternitatea are multi…multi ani !
Mi-e dor de tine, tata, mi-e dor si greu. Azi ninge, cea de pe urma ninsoare si nu pot urca dealul sa-ti aprind o lumanare. Azi lacrima mea tarzie se amesteca cu lacrima cerului… Ma gandesc la tine… Ma gandesc la mama. Intrebari sfredelitoare imi sageata mintea si inima: Oare am facut tot ce trebuia pentru voi, atat atunci cand erati in viata, cat si acum, cand nu mai sunteti ?
Azi trebuie sa aprind doua lumanari : una pentru tine, alta pentru cumatrul Grigore. Anume a ales sa moara in aceasta zi, tocmai cand veneam de la ziua ta , ca sa nu uitam ca :
Asa-i viata trecatoare,
Unul se naste , altul moare!
Doi oameni cu suflete frumoase , doua aduceri aminte. Pentru voi aprind candele din inima mea si imi doresc sa pot zice ” Sa va fie tarana usoara „, dar voi deja sunteti tarana. A ramas doar gandul …
A ramas doar amintirea. Amintirea unui om vesel , glumet, iute ca argintul viu si un tata ,si bunic nemaipomenit. Tata, gandul meu duios, tata, lacrima tarzie in fata unui portret ingalbenit de vreme. Tata, pamant, flori si singuratate in varful cimitirului. Inca mai asteapta o lumanare aprinsa, inca mai asteapta primavara , pentru a auzi privighetorile si mierlele ascunse in desisul salcamului, pe care le cunostea dupa cantec….
Tata, fugi putin din ceruri si vino sa-mi dai o imbratisare ! Am mare nevoie de ea !
Buna ziua , tata ! Ramas bun, tata !
Lasă un răspuns