Unii dintre noi n-am avut banchete , reuniuni , intalniri…reintalniri , dar le traim intens prin manifestarile sarbatoresti ale copiilor nostri, ale elevilor , cunoscutilor…Chiar daca nu este aceeasi traire, totusi ne bucuram.
Unii dintre noi s-au bucurat in copilarie de lucruri simple, dar le apreciaza pe cele complexe de astazi…
Un astfel de om sunt si eu si ma bucur tarziu de lucrurile frumoase pe care mi le ofera viata zi de zi…Ieri erau niste copii timizi , cu lacrimile agatate de gene, neincrezatori, azi sunt niste preadolescenti care au 10-11 ani si merg pe …30.Ieri erau in clasa I, azi fac banchetul de clasa a IV-a ! Timpul curge in favoarea lor !Dar nu-mi pare rau ;traiesc intens orice secunda si sunt recunascatoare cerului pentru acest lucru.
Am pornit in excursie la Gura Humorului , unde vom face banchetul.
Drum lung, obositor , dar rasplatit din plin cu frumusetea muntilor decoperita o data cu coborarea din autocar, minunata MANASTIRE VORONET si placerea de a fi condusi de niste ghizi de toata isprava. Ne-am jucat , am alergat prin fan cosit , am tras cu arcul , cu pistolul si la tinta.Vreau sa spun ca eu, maturul , m-am hotarat ca atunci cand trag cu arcul , sa procedez asemeni lui Stefan , care a marcat locul manstirii in copacul unde s-a infipt sageata. De fapt , comparatia este o ironie la adresa mea , pt ca in loc sa nimeresc tinta, am tras cu sageata hat-departe , de copiii mei nu reuseau s-o gaseasca.
Bucuria pregatirii pentru banchet ne-a fost umbrita de vijelia care s-a starnit, anulandu-ne focul de tabara si artificiile , dar atmosfera creata de intrecerea la KARAOKE, in care cantam care de care mai fals si mai racnit, apoi discoteca propriu -zisa in care am uitat ca ne-am imbracat in haine de printi si printese , si saream de jumatate de metru , tipam si dansam cu cine se nimerea , uitand orgolii si uri starnite din joaca noastra de copil.A fost si o „maaaaare tragedie „, cand un baiat a invitat o fata prin 7-8 baieti trimisi din timp sa danseze cu el , iar fata l-a refuzat !
Noapte , prin iarba uda si prin intunericul in care se auzea doar vuietul padurii de brad care spunea ca suntem la munte, ne-am indreptat spre pensiunile noastre.
Dragii mei, pentru fapul ca am bantuit toata noaptea ca o fantoma pe holuri sa va trimit la culcare, va iert !Pentru faptul ca am dormit doar o ora, va iert ! Pentru ca am sters lacrimi varsate din dragoste , altele din mici gesturi de violenta, tot copilareasca, pt ca v-ati uitat telefoanele , hainele , banii in pensiune si mi-i cereati mie ,va iert ! V-am incurajat cand va era frica sa mergeti la tiroliana, v-am certat cand faceati greseli din prea mult alint, sau necunoasterii relatiilor cu cel de alaturi cand pleci la drum. V-am certat , v-am iubit , v-am imbratisat , v-am indepartat. Toate fac parte din bagajul de iubire al unui invatator.
Cand mi-am invins teama si m-am dat si eu la tiroliana, m-au incalzit aclamatiile voastre cu „HAI , DOAMNA !” si uitam ca trebuie sa ma tin cu amandoua mainile de coarda , eu va trimiteam bezele .Cand mi-ati cules atatea flori de munte , care in scurt timp s-au vestejit , dar pe care le-am adus acasa cu sfintenie, m-ati induiosat !
Am alergat , am legat prietenii, ne-am certat, am varsat lacrimi, am sarit drept in baltoace , noi copiii crescuti pe asfalt, ne-am tarat pe fund, am mancat orice , uitand ca nu ne plac anumite lucruri, am dormit in camere cu preferati sau nepreferati, am vazut muntii , dar parca nu i-am vazut…asta a fost ! Cred ca a fost cea mai reusita iesire a noastra ! Si mai cred ca, acum , nu va dati seama de frumusetea acestor momente, dar mai tarziu , cand totul va incepe cu :”A FOST ODATA..”, veti pretui clipele acestea oferite cu drag de niste parinti extraordinari , care au vrut sa fie alaturi de voi si au venit km intregi din urma voastra si …de umilul vostru dascal, care se iscaleste mai jos :
-Cu dragoste pentru voi ,
ANGELICA MANOLE !
Lasă un răspuns