Daca intri intr-o biblioteca, trebuie s-o faci cu emotie si sfiala, ca intr-o biserica. Pentru ca acolo e liniste. Nu trebuie sa-i tulburi pe cititori, dar trebuie sa te inchini (metaforic vorbind) la chipurile marilor oameni care ne-au facut viata mai frumoasa.
Asa vorbea astazi bibliotecara noastra, Olguta, cand am trecut pragul lacasului de cultura in care, pe rafturi intregi, stau comori de viata si intelepciune.
Copiii mei au fost surprinsi sa vada mii de carti asezate dupa anumite criterii: literatura veche, literatura noua, scriitori internationali, scriitori romani, stiinta, tehnica , carti pentru scolari, dar si pentru oameni mari. Cand le-a spus ca o carte e o comoara, nu stiu ce era in mintea lor, dar multi se asteptau sa rasfoiasca vreo carte si sa dea de niste bani, sau ceva galbeni sau rubine…
Am invatat la clasa multe povesti, pentru ca aceasta etapa a copilariei este alcatuita din eroi care inving, cocosi care gasesc pungute cu doi bani si aduc bogatii mosului, o capra isi creste cu greu iezii, trei purcelusi isi construiesc o casa, iar Alba ca Zapada era cat pe ce sa moara, crezand ca toate fiintele sunt sincere si curate la inima ca ea.
Dar, cel mai mult le-a placut „Ratusca cea urata „, de Andersen. Cand doamna bibliotecar le-a spus ca autorul acestei povesti era urat ca o ratusca urata si scriind o suta si ceva de povesti a devenit frumos ca lebada minunata din finalul povestii, copiii au dorit sa vada din nou imagini, ceea ce s-a intamplat, cand fiecare a avut de rasfoit o carte pentru copii.
Atractia mare au constituit-o carticelele: Invat sa citesc”, anume create pentru ei, cu scris mare si imagini colorate, pentru a le usura munca bucherilor care trudesc cu greu la invatatul literelor la clasa. Cei care vor dori, vor putea imprumuta de la biblioteca o carticica, copiii afland conditiile care sunt pentru inscriere si imprumut.
La sfarsit, ne-am asezat jos pe covorul din biblioteca si am ascultat cantecelul „Daca ai carte, ai parte !”. Ai parte de bucuria cunoasterii, de a te avanta numai acolo unde zboara vulturii cu aripile, tu doar cu forta gandului, ai parte de un prieten credincios, care nu te va dezamagi niciodata. Le-am spus citatul „Cartile sunt pentru oameni ceea ce sunt aripile pentru pasari „.
In contextul zilelor moderne in care televizorul, tableta, calculatorul si telefonul castiga tot mai mult teren in formarea personalitatii copiilor, a-i indruma spre lectura este o datorie de onoare nu numai a bibliotecarei, ci a tuturor dascalilor.
A fi prieten cu o carte, inseamna sa deschizi usa sufletului si a gandului si sa calatoresti in intreg Universul, fara sa te plictisesti vreodata.
Cititi, dragi copii! Intorceti-va la frumusetea si farmecul lecturilor! Veti avea numai de castigat! Cumparati-le carti, parintilor. Nu pistoale, tancuri si roboti care stiu sa imite omul !
Un om este apreciat nu pentru banii pe care ii are, ci pentru bibliotecile pe care le-a citit, pentru cunostintele sale si pentru ceea ce a invatat candva, dar si stie sa aplice in viata de zi cu zi !
Lasă un răspuns