Zestrea genetica lasata de parinti se manifesta in chip, zambet,atitudine ,trasaturi sufletesti…Ma bucuram ca seman cu tata la glume, zambet si drag de viata…Ma bucuram ca seman cu mama la trup, miniona si cu unghii lungi, si maini mereu nelinistite…Totusi, nu seman cu voi! Sunt la tara, intr- o zi minunata de toamna si numar
S-au trezit , dintr-o dată, înflorite, sub formă de cupe dantelate pe margini și pudrate cu praf de soare. Două flori galbene , purtând la gât șiraguri de perle de rouă, se agățau mirate de o tulpină târâtoare , așteptând ca aceasta să se înalțe drept ca toate tulpinile, căutând cerul, norii sau seninul… -Cine
Sunt vagobondul vieții mele… Plec ca un hoinar, rătăcind pe drumuri multe si lungi…,Un tren jegos cum n- am mai vazut de mult timp, mi- a scurtat un pic din distanta.Îmi venea sa stau doar in picioare, de frica mare când voi atinge ceva , ma voi molipsi de scabie, păduchi sau lepra! Cred ca
A fost odată ca niciodată… A fost un împărat care nu avea copii. De aceea, toată dragostea lui o revărsa asupra unui motan mare, negru, cu ochii verzi, care străluceau în întuneric precum două lumânări aprinse. Și trăia motanul nostru o viață împărătească. Mânca la masa împăratului numai ce era mai bun, dormea pe o
Aşa încep poveştile cu berzele care pleacă toamna şi se reîntorc primăvara la cuibul lor. Numai că barza noastră a venit prea devreme anul acesta! Deşi sosise într-o zi luminoasă, aducând soarele pe aripile ei, simţea că vântul de la miazănoapte este neliniştit. Pregătea ceva neplăcut!
Acasă au înflorit copacii si florile au prins grai…Tu , mamă , nu mai vorbeşti ! Din ochii tăi înfloresc pustiul şi rădăcini de copac sălbatic… Acasă e soare , e vânt , e viata ! Voi, părintii mei , unde sunteti ?Merg umbrele pe sub pământ , curge ţărâna strecurată printre
Azi ar fi trebuit sa vin la tine cu tort si sampanie, sau macar cu niste prajituri si lumanarea anilor pe ele ,dar tu nu esti ! Astazi ar fi trebuit sa deschid poarta si sa-ti strig impreuna cu copiii mei ” LA MULTI ANI „! asa cum faceam altadata , iar tu sa ramai
V-ati nascut la ceas de amiaza, cand soarele saruta pamantul pe crestet. Doua minuni, doua mogaldete, doua flori albastre de cais, asa cum am visat intr-o noapte de ruga fierbinte, la icoana Maicii Domnului. Cand v-am tinut prima data in brate, mi-a fost teama sa nu va stric. Aveati fragilitatea unor bibelouri
Craciunul este perioada minunata din an cand esti acasa, dar ti-e dor de casa… De casa copilariei, de masa incarcata, de primul colindator, de prima stea, de colindele stravechi, de mama, de tata si de cei care nu mai sunt, dar mai ales, ti-e dor de familia ta !
Vin sarbatorile si eu , copacul , tanjesc dupa radacinile mele…Am ramas cu crengile in aer , ridic capul spre cer, dar simt ca nu sunt intreg , desi leaganul crengilor mele au sprijinit si ocrotit pui mici , copacei , care au la randul lor puiuti… Ma clatina