Mi- e inima gutuie pusa-n geamSa lumineze pentru cei plecati departe.Si vis de pasare maiastra-n noaptea am,Iar dorul de lumina in noapte se desparte. Inca de toamna- mi este dor,Desi pasesc cu talpile- n tarana.Iar mainile intinse sa prinda norii vor,Tacerea anilor din urma, turma- si mana.. Sunt frunza galbena ce cade ne- auzit,Sarut dulceata
In seara aceasta am fost la teatru, in cadrul Zilelor teatrului tanar, unde am vizionat piesa de teatru ” 12 oameni furiosi’ de Reginald Rose, in interpretarea unor tineri actori de la teatrul ” I.L.Caragiale” din Bucuresti, piesa fiind lucrarea de licenta a tinerilor actori.12 oameni, jurati intr- un proces de crima, trebuiau sa stabileasca
S-au trezit , dintr-o dată, înflorite, sub formă de cupe dantelate pe margini și pudrate cu praf de soare. Două flori galbene , purtând la gât șiraguri de perle de rouă, se agățau mirate de o tulpină târâtoare , așteptând ca aceasta să se înalțe drept ca toate tulpinile, căutând cerul, norii sau seninul… -Cine
IARASI DESPRE SALCÂMI… A înflorit salcâmul in grădină Și flori de nea se legana-n lumină, Un fluture pudrat cu praf de lună Un strop de încantare isi adună ! A înflorit salcâmul din grădină, Pe ramuri tropotesc picioare de albină Văzduhu-i miere si parfum ciudat, De încântare-un fluture e beat ! A înflorit salcâmul din
AU INFLORIT SALCAMII… Ce miros ! Si ce zarva mai fac albinele de-un timp! Imi vine sa-mi pun cercei la urechi ciorchini de dragoste si dor… Candva stiam ca salcamul infloreste pentru mine, azi e doar aducere-aminte si poveste… Mi-e inima salcam înuntit ce a fugit de la propria petrecere… sala balului e plina de
Ecouri vin din suflet de copil, Ce nu-nțelege răul general din Univers. Ochi limpezi, larg deschisi în zi de-april Urmează drumul epitetelor din vers… Rădăcini adânci în suflet omenesc Îsi prind esența vieții și nu ostenesc ! Iubirea mamei lor le dă elan, Nădejde aruncată punte peste vreme, Trăire ce se-nalță an de an Eterna
MEDITAȚII… Oare ,unde ești, copilărie? Prea în neguri te-ai ascuns! Vremurile ce-or să vie Nu le am îndeajuns ! Firul vieții se sucește Tot mai tare, neștiut, Gândul meu, fir de poveste, Tot se toarce neurzit… Parcă ieri eram copilă Cu pași mici și visători, Acum mi-e de mine milă, Nu mai sunt cu capu-n
DESPRE IARNĂ… Mi-e dor de iarna cu zăpezi ca de poveşti, De zborul fulgilor ca fluturi albi de nea, Mi-e dor de zurgălăul ce aduce veşti, Că sărbătorile sosesc curând în viaţa mea ! Mi-e iarna prieten alb demult uitat, Când vraja din copilărie cânta prin crengi de tei, Când
Aşa încep poveştile cu berzele care pleacă toamna şi se reîntorc primăvara la cuibul lor. Numai că barza noastră a venit prea devreme anul acesta! Deşi sosise într-o zi luminoasă, aducând soarele pe aripile ei, simţea că vântul de la miazănoapte este neliniştit. Pregătea ceva neplăcut!
Într-o dumbravă plină cu flori parfumate dormea o zână bălaie, cu părul răsfirat pe iarba încă plină de rouă.Era fericită, visa frumos, în timp ce zeci de fluturi multicolori, cu aripi pudrate de vise şi albine zumzăitoare zburau lin în jurul ei.Era cald, linişte şi armonie. Deodată, nori negri au acoperit soarele zâmbitor