” Educatia este cea mai puternica arma capabila sa schimbe lumea!”( Nelson Mandela)La Scoala Constantin Parfene Vaslui, la clasa a III- a B , ziua aceasta speciala a fost marcata printr- o activitate minunata ,datorita doamnei bibliotecar Olga Grijincu.Ca de fiecare data, doamna ,ca cel mai strasnic aparator al tezaurului literar din scoala, a venit in fata
Drumuri printre amintiri…Povesteam mai ieri cum tata imi cumparase vioara si avea mari asteptari de la mine.Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.Orele de muzica instrumentala se faceau seara, ca atunci erau si clase libere si profesori liberi.Dar, fiind toamna, noaptea venea foarte repede, si noi, cele doua eleve – tarancute,
Biblioteca vieAstazi am avut onoarea de a fi invitata de Biblioteca Judeteana ” Nicolae Milescu Spataru”, in calitate de ” carte vie”, care trebuia rasfoita de tineri elevi din clasa a X- a.Razand, le- am spus ca eu sunt o carte mai groasa, un fel de enciclopedie, si, la anii mei si la experienta mea
Când greul vieții, mâine, pe umeri îți apasă, Întoarce-te la școală, acolo ești acasă! Când vei rătăci cărarea și nu știi ce să faci, Întoarce-te la școala, acolo-s oameni dragi ! Când lacrima amară nu-i nimeni ca s-o șteargă, Întoarce-te la școală, acolo-i mama draga ! Când vreo problemă-ți pune genunchiul la pământ, Vino la
În grădină Aricel Cel cu țepii de oțel, S-a lovit de un pitic Care se credea voinic. – Hei, ariciule, nu vezi ? Văd acum stele verzi! Și mă doare și piciorul C-am scăpat pe el ulciorul. Duceam apă la furnici, Care tot muncesc pe-aici. Acum, vai de capul meu ! Voi pași cu el
Vrăbiuța cea zburlită Toată iarna s-a pitit Într-un cuib de rândunică Casă bună și-a găsit . Când afară viscolea Nu-i era frică deloc. Puful cald o învelea, Nu-i trebuia pic de foc. Ziua mai mergea prin curte, Câte-un bob ea ciugulea, Iar apoi pe inserate Cuibul cald iar o primea. Dar acum e supărată: Rândunica
Iarna venise de multișor în orașul nostru, dar fulgii rari de-abia apucau să se așeze într-un strat subțire pe străzi, că se și topeau repede sub roțile mașinilor și sub pașii trecătorilor, care treceau înainte și înapoi, într-un dute-vino, care nu se oprea decât noaptea tarziu. Era frig și copii stăteau înăuntru la căldură. La
A fost odată un împărat tare bogat, dar nefericit, pentru că nu avea nici un suflet apropiat, care să-l iubească cu adevărat. Toți cei care îi stăteau prin preajmă, îl iubeau pentru banii lui și pentru darurile pe care le făcea , ca să nu rămână singur. Într-o zi, pe când se plimba prin pădure,
Era odată o muscă năzdrăvană.Fusese cândva o vrăjitoare vestită, dar un rival puternic se răzbunase pe ea și o transformase acum într-o vietate tare sâcâitoare. Aceasta se distra în pădure, stând pe la nasul ursului, ba pișca iepurașul de ureche, sau i se așeza vulpii exact pe frunte, de i se încrucișau acesteia ochii când
Codrin este un copil cuminte, ascultător, dar uneori se plictisește de acest statut al lui. Toată lumea îl laudă, îl mângâie pe părul bălai, dar cam ciufulit și mulți îl răsplătesc aducându-i pe furiș o acadea sau o ciocolată. Astăzi plouă și picurii jucăuși se preling pe geamul aburit, de care băiatul și-a lipit nasul,