La înscrierea în clasa pregătitoare , copiii sunt evaluaţi de o comisie de doctori, pshihologi, educatori.Ei ii declară apti să intre la şcoală sau îi recomandă mamei să mai îl mai ţină un an la grădiniţă, pentru a se maturiza fizic şi emoţional.
Nu contest această evaluare şi criteriile după care sunt aleşi copiii, cert este că m-am trezit în clasă cu un copil dezvoltat fizic normal, fără probleme locomotorii, sau de logopedie.Dar, acest copil are un mare blocaj emoţional , o formă pasivă de ADHD.Spun asta, deoarece ADHD-ul se manifestă şi printr-un mare deficit de atenţie (pasiv), timp în care copilul îşi crează o lume a lui şi nu aude nimic din ceeea ce se spune în clasă sau se lucrează.
În afară de faptul că părinţii conştientizează problema copilului lor şi colaborează cu mulţi , mulţi factori pentru a readuce copilul pe linia de plutire, eu, ca învăţător nu pot face mare lucru, în situaţia când în clasă am 31 de copii.Mai stau în bancă cu el, il am lânga catedră, mai rămân după ore, dar progresul este minim.
Copiii au observat că L. deşi este în aceeaşi clasă cu ei , este diferit.Unii îl protejează, alţii îl ignoră.Dar, de cele mai multe ori, simt nevoia să-i facă rău.Astfel, după o pauză, il găsesc pe L, mâzgâlit cu marker negru într-un mod agresiv , care m-a pus pe gânduri.Era negru toată faţa, cămaşa albă, husa şi banca în care stătea.Nu ştiu ce a fost în capul copilului care a făcit acest lucru, dar , parcă era o răzbunare, o pedeapsă că acest copil este diferit.
Cu voce scăzută l-am întrebat de ce a făcut acest lucru.Îmi repeta ca el a cerut, el a vrut.Atunci , am încercat să-i explic şi lui şi celorlalti din clasă că , deşi toţi suntem copii, toti ne diferenţiem prin ceva:culoarea ochilor, a parului , inălţime, sex, unul vorbeste mai bine , altul încă stâlceşte cuvintele, unul socoteste usor, altul mai greu…Dar toţi avem aceleasi drepturi:de a avea o clasă, o învăţătoare , o bancă,dreptul de a avea o familie.
-Tu astăzi ai întristat o mamă.Asa cum mama ta te iubeşte pe tine , aşa şi mama lui îl iubeşte pentru că este copilul ei.I-ai frînt inima astăzi, cînd ţi-ai bătut joc de fiul ei ! Dacă mama ta te-ar fi găsit pe tine in halul asta, ce-ar fi zis ?Ce ar fi făcut ?
Nu ştiu cât a înteles cel vinovat , că intre timp au venit mamele şi au urmat momente penibile pentru amândouă.Cert este că de atunci, copilul cu agresiunea s-a linistit, dar mi-e frică să nu-i facă rau intr-un fel fizic sau verbal, atl copil.
Sunt foarte dureroase asemenea cazuri pentru un învăţător!
Lasă un răspuns