Atat te-am asteptat in prag,
Iubita mea, cu viorele-n par !
Te-am salutat cu mare drag ,
De primavara tare mi-a fost dor !
Tu mi-ai adus surasul norilor
Ce-si lasa lacrima de roua,
Pe aripa divina a cocorilor ,
Pe coltul crud de iarba noua.
Nu te stiam aici sosita ,
Caci frigul si uratul nu pleca ,
Dar te-am gasit in floarea inflorita,
Gingasa, printre frunze , in livada mea .
M-am aplecat uimita :Ce mister !
Si am privit minunea de azur.
Era o viorea , crampei de cer ,
Un firicel albastru-am vrut sa fur .
Dar am lasat-o sa iubeasca viata ,
Sa fie mangaiata de senin,
Albina zapacita sa-i sarute fata ,
Gandind la zilele ce vin .
Fericirea mea sta-n lucrurile mici ,
Pe care le adun ca pe-o comoara:
O viorea , un pitigoi si trei furnici….
Ce dor mi-a fost de tine , primavara !
Ma bucur ca mai sunt , ca vietuiesc
Si anii mei se strang la prag ciorchine,
Cu mana strasina la ochi privesc ,
Ziua de ieri si cea care mai vine .
Si-i multumesc lui Dumnezeu
Ca inima mai bate cu putere ,
Visul frumos e tot avutul meu
Si primavara-mi este mangaiere !
Lasă un răspuns