Sunt oameni care apar in viața ta ca o adiere, îți ating sufletul ca o aripă de fluture și îți lasă o amintire calda pentru mult timp.Un astfel de om a fost profesorul meu de muzica, de la Liceul pedagogic din Iași, Viorel Barleanu, pe care l- am descoperit ieri pe Facebook și, cu emoție și sfială ,i- am cerut acceptul să fim prieteni virtuali!
Domnule profesor, sunt unul dintre miile de elevi care au trecut prin mâinile dumneavoastră modelatoare, atâția ani și ani!
Eram fata cu codițe și obraji bucălați , pe care domnul profesor Brânzei o numea in gluma” țărăncuță cu bujori în obrăjori’. Venisem de undeva, din fundul unui sat din județul Vaslui și nu știam notele muzicale, așa cum le știau celelalte fete, care făcuseră carte serioasa, acolo, la școlile lor.Eram complexata de acest lucru, dar având ureche muzicala, prindeam melodia din zbor, scriam notele cu creionul sub portativ și solfegiam de mi se rupea inima in mine cântând!
Anul I a fost anul incertitudinilor, când nu credeam că fac față cerințelor unui astfel de liceu.Mereu stăteam cu bagajul făcut, cu gând că plec acasă, tatăl meu ghidandu- se după principiul ” Decât codaș la oraș, mai bine in satul tau fruntaș”!
In anul II ne- am mutat în clădirea nouă din Tudor Vladimirescu.Eram in clasa 42 de fete, cu personalități diferite, venite din medii diferite de viață.Impreuna cu doamna Bart ați început selecția pentru un cor de fete și un cor mixt al școlii.Am fost selectată în codul mixt și, se caută o solistă vocala pentru un cântec patriotic ale cărui versuri le țin minte și astăzi:
” Mi- e draga stema țării mele,
Cununi de grau o- mpodobesc!
Sub raza luminoasei stele,
Carpații mândri străjuiesc!”
Știam versurile și melodia de la un aparat de radio „poseta” pe care îl agățăm in parul din fata casei când mă trăgeam huta!
Am cântat versurile și, cu mult tact, mi- ați zis că este foarte bine, dar trebuie sa ” lucrez” la modularea vocii.Bineinteles că solistă a fost aleasă o colegă mai mare, care a concurat după aceea la ” Floarea din gradina”!
Nu uit spectacolele grandioase de la Casa de cultura, spectacole cu obiceiuri de iarna, coruri complete, minunate, cu cântece pe 4-5 voci! Dar întrecerile între liceele pedagogice din tara!! Doamne, ce mandra eram că făceam parte din aceste grandioase ansambluri corale!
Apoi, fiind externa, m- am mutat la o gazda departe de școală și nu mai puteam participa la repetițiile care se făceau numai după amiază!
Dar amintirile cele mai luminoase, pline de o căldură aparte, sunt orele de „Metodica de predare a muzicii”, când ,spuneați cu tărie că un învățător trebuie să știe toate cantecele din manualele școlare și să le solfegieze împreună cu elevii sai! Luam manualele de muzica de clasele a III-a și a IV- a și solfegiam pagina cu pagină.
Dumneavoastră, domnule profesor de muzică, Viorel Barleanu ,va datorez cultura mea muzicala.Ne aduceați in clasa, pentru audiție, opere celebre, simfonice, ne vorbești despre marii compozitori ai lumii.Sa nu credeți că nu apreciam toate acestea, dar eram și năzdrăvane: intr- o clasă cu 42 de fete, era firesc să râdem mult, să facem năzdrăvănii.La o ora de audiție muzicala, in care zburam cu imaginația pe aripile unui vals vienez, Chirilă Adriana și colega ei de banca, Gutanu Mariana, au prins o musca și i- au legat de picior un fir lung de păr.In ritm de vals, salta firul și musca incerca sa zboare, stricând ritmul!
Nu voi uita lectiile- spectacol de la Filarmonica in care ” Petrică și Lupu” cântau spre incantarea noastră ,dând glas fagotului, flautului, viorii.Dar când am văzut prima oara baletul ” Lacul lebedelor”! Ce multă recunoștință va port eu, fata simpla de la tara, care a putut să vadă frumusețea acolo unde nici nu visa! V- ați îngrijit de educația noastră muzicala, ne- ați luminat sufletul și mintea, intr- o vreme in care lucrurile simple …erau tare simple!
Când am sustinut o lecție de muzica la o școală renumita din oraș, mi- ați notat lecția cu 10( zece), laudandu- mi acuratetea, tactul pedagogic și pașii metodici, pe care i- am folosit in predare! Dar ,nu știți ce efort am făcut și ce emoții am avut la acea lecție de muzica: pur și simplu uitasem partea a doua a cântecului pe care trebuia să îl predau! Țin minte că era o melodie populara, pe care o cânta Fărâmiță Lambru la acordeon.Colegele mele care stăteau în spate ,cu caietele de observație deschise pe genunchi, notând cu plus și minus activitatea mea, și- au dat seama că ceva nu este bine.M- am apropiat de grupul in care erau fetele Ciubotaru Aurora și Zberea Ecaterina, și le-am rugat ,când le fac semn, să- mi murmure melodia.
” Foaie verde măr mustos
Mult ești plopule fălos!
Of, of,of!” Când ajungeam la ofuri, începea uitarea mea! Fetele îmi șopteau melodia și …așa am luat nota zece!
Domnule profesor, să știți că nu v- am făcut de râs niciodată, acolo unde am mers că învățător! Nu am predat numai română și matematică, am făcut și muzică, m- am jucat cu copiii, gandindu- mă că nu am dreptul sa fur lumina din suflet de copil.Am organizat o mini- fanfara, in satul vestit de lăutari( Valea Mare), am organizat un ansamblu popular cu care am participat la concursuri de gen, in diferite orașe ale Moldovei!
Când, peste ani, v- am întâlnit la școala mea ca profesor îndrumător al unei lucrări de gradul I,m- am apropiat sfioasă de dumneavoastră și am zis:
– Și eu v- am fost elevă! Cu mine au rostit la fel și Simona Munteanu, Alina Diaconu ,Alina Marandescu și Jacota Mihaela…
Pentru anii aceia frumoși in care ne- ați dăruit tinerețea, bunătatea sufletului și ne- ați ajutat sa devenim învățători adevărați, azi mă înclin și va asigur de toată stima și dragostea mea târzie!
Cu dragoste, domnului profesor Barleanu Viorel! Să fiți sanatos o mie de ani!
Fosta dumneavoastră elevă, Angelica Manole.
Lasă un răspuns