Ecouri vin din suflet de copil,
Ce nu-nțelege răul general din Univers.
Ochi limpezi, larg deschisi în zi de-april
Urmează drumul epitetelor din vers…
Rădăcini adânci în suflet omenesc
Îsi prind esența vieții și nu ostenesc !
Iubirea mamei lor le dă elan,
Nădejde aruncată punte peste vreme,
Trăire ce se-nalță an de an
Eterna primăvară se așterne…
Rar din adânc ecouri au venit,
Iar noi ne agățăm de creangă , sus,
Oglindă pentru cei negativiști eu nu-s!
Alerg după o stea albastră-n Infinit.
Rețin pe creanga sufletului meu
Eroi și zmei, pe cei ce au creat din greu…
Ecouri mari pe-adânc de munte…
Ecou de glasuri mari sau…mute,
Eu însămi sunt ecoul din lumină,
Aștept in calea mea un alt ecou să vină!
Lasă un răspuns