Astazi primavara mi-a sarutat obrajii aruncand cu brebenei si toporasi in mine….Astazi am vorbit cu vantul …S-a apropiat cu putere de mine, mi-a rasfirat parul, mi-a desfacut nasturii la haina si mi s-a strecurat pe dedesubt, pana a ajuns , pe nesimtite, la inima mea secatuita de sentimente si trairi contradictorii. I-am soptit suparata: Hei, ce faci?Dar prietenul meu nevazut mi-a umplut fiecare camaruta cu iubire, iertare, speranta …Toate acestea le pierdusem pe drum...pe drumul vietii care ma face calator fara speranta de ani de zile .Apoi a mai adaugat un gram de rabdare..RABDARE ..pentru multele intamplari si chipuri umane ce-si pun lacrima in palma mea…Apoi , mi-a pus putina culoare in obrajii mei palizi, abia iesiti din iarna , mi-a aratat palcul de flori de padure care au rasarit de niciunde in livada mea.Oare, trebuia sa-mi arate vantul ca primavara nu va sta vesnic? Oare, trebuia vioreaua uscata sa-mi aminteasca de bucuria si recunostinta pe care trebuie s-o simti ca am apucat inca o primavara de mana ?….Oare , trebuia sa astept noaptea ca sa ridic , a cata oara? ochii sre cer si sa ma minunez de imensitatea intunecata si de misterele tuturor stelelor care spun povesti de dor , legende desprinse din „Legendele Olimpului” , straluciri de vis si dorinta de a calatori pe o stea indepartata ? Doamne, ce frmoasa e primavara la tara, ce frumos e cerul intr-o seara in care auzi doar tipatul unei pasari nocturne :Huhuhu!
Lasă un răspuns