Înainte de a pleca din Spania ,am fost aproape o săptămână cu cortul in Pirinei.O experiența cu cortul am mai avut în urma cu 4 ani, la Lacul Roșu, dar știu că mi- a fost tare frig și noaptea aceea a fost un coșmar, după romanticul foc de tabără, cântece până după miezul nopții și bezele in țepușă.
In Pirinei am fost la un Crăciun cu multă zăpadă, săniuțe și schiuri.Atunci munții m- au impresionat prin vârfurile spectaculoase, pietroase, cu stânci goale și greu de urcat Acum, in plină vara, frumusețea acestor munți m- a lăsat fără grai.De fiecare data spuneam că nu am văzut ceva mai frumos, că în următoarele clipe să găsesc ceva și mai surprinzător.
Ne- am așezat corturile intr- un loc anume amenajat pentru corturi și caravane.In primul rând plăteai staționarea, dar condițiile erau peste așteptările noastre: ordonați, fiecare primea un lot cu un Nr, unde îți așezai cortul și parcai masina. Șirurile de copaci cu coroana deasa despărțeau parcelele.In spatele nostru era muntele, in fata un pârâu care curgea cu zgomot.In camping erau amenajate wc-uri, dusuri cu apa calda, mașini de spălat rufe, cuptoare acoperite pentru cei ce doreau sa- și pregătească mâncare, grătar sau ardei copți.Apoi, erau locuri cu apa calda pentru spălat vasele, containere mari pentru gunoi, prize pentru iluminat și încărcat telefoanele.Tot în costul biletului de parcare intra și o piscină caldă și jocuri atractive pentru copii, când părinții se saturau de ei! Glumesc!
Aveam saci de dormit pentru temperaturi de 5 grade, ceea ce nu s- a întâmplat în nicio seara.
Dimineața, după duș și toaleta necesara, ne beam cafeaua, făceam sendvișuri și le puneam in rucsacuri, împreună cu sticla obligatorie de apa.Ne făceam planul de bătaie și porneam la drum.Am văzut poteci domoale, pentru orice categorie de vârstă.Pe margine am găsit aluni încărcați cu fructe, mure coapte și floricele minunate …Am mers și la poneii pentru deliciul celor mici, când le- au mâncat din palma, și la căiuți, dar țintă noastră era să cucerim împrejurimile.
Noaptea aprindeam lampioanele și le agățăm deasupra mesei sau in corturi, unde ,de obicei, se juca pe viață și pe moarte” Macaua”.Greierii cântau toată noaptea, iar o minicascada susura lin , indemanandu- ne să mergem cat mai des la baie.
Prin tot campingul vedeai luminițe, oamenii vorbeau moderat să nu- i deranjeze pe ceilalți, iar muzica se auzea in mod decent.Cand ii vedeam pe nepoții mei mergând cu felinare prin întuneric, îmi imaginam că așa erau piticii din povestea” Alba că zăpada” ,când veneau acasă, cântând după o zi de munca.Intr- o noapte ,pe la ora 11,30 un grup de 14 copii, conduși de un profesor, cauta indicii, la lumina lanternelor.Pentru ei era că intr- o aventura nemaipomenita!
Dormitul in aer liber ne- a adus numai beneficii: am fost intr- o veselie continua, am fugit de căldură din Valencia, dar în munți avut niste zile superbe.Am găsit tot felul de fluturi, melci cu căsuța și fără căsuța( limaxi), bondari, o libelula și o călugăriță.Pe unii îi gratiam, pe alții îi țineam sub observație in sticle de plastic, tăiate ca o capcana.Noptile in sacii de dormit au fost cu somn profund ,uneori, cu vizite la vecini( in seara asta dorm in camera lui tati…eu dorm în cort la Cera, nu . hai inapoi, promit sa fiu cuminteeee!
Am urcat munții pe serpentine amețitoare pentru a vedea un lac vulcanic ,in vârful muntelui ,in care se oglindeau jucăuși norii de pe cer, dar am văzut de sus ,de pe creste, un lac albastru, la care nu ne încumetam să ajungem.Uneori apa curgea langa tine, intr- o cascada plăcută, alteori o vedeai în depărtare ,căzând vijelioasă.
Pereții de stâncă invitau la urcușuri pe frânghii și poduri din lanțuri, avertizandu- te că este răspunderea ta daca pățești ceva.Noi, oamenii pașnici, netemerari, puneam motiv că avem copiii cu noi și nu puteam sa incercam o eccaladare.
Când nu mergeam pe munte, vizitam orășelele de pe aceasta vale a Aranului, căutând cofetarii dătătoare de bunătăți ,pentru că cei mari erau numai cu ochii după arhitectura caselor vechi, înghesuială străduțelor pavate cu piatra cubica, turnurile vechi, încă de pe timpul romanilor, și multe alte lucruri interesante, care nu ii atrăgeau pe cei mici.
Zilele magice petrecute cu cortul in Pirinei mi- au lăsat imagini, pe care ,acum, după ce am ajuns in Romania, incerc sa le scot la iveală din albumul minții, de unde le- am depozitat.
Poate,la bătrânețe, îmi cumpăr un cort și un sac de dormit și o iau la pas prin munții noștri.Pana mă va fugari vreun urs!!!
Lasă un răspuns