Azi , pe ploaie rece am pasit cu greu,
Drumul lung ma duce iar in satul meu !
E pustie casa la mine in sat ,
La poarta cea mare lantul e legat !
Nimeni nu m-asteapta,nimeni nu e -n prag ,
Doar un caine singur ,latra speriat .
Se zbate in lant , nu ii tace gura,
Doar el mai pazeste astazi batatura.
Vrea un colt de paine si o mangaiere ,
Asta pentru mine este-o mare avere,
O pisica trista miauna soptit ,
Stie ca acasa iarasi am venit !
De departe vine parca speriata,
Ca ma vede iarasi deschizand o poarta !
Cainele si mata mi-amintesc de mama ,
Care nu mai este acum,e pamant , sarmana !
Sade langa tata si cu ochii goi ,
Privesc catre casa , privesc catre noi .
Cum sa fac cu timpul sa-l dau inapoi,
Sa va am in viata, sa fiti amandoi.
M-as lupta cu soarta sa va fie bine ,
Asa cum a fost , cand munceati pentru mine.
As intoarce lumea, multe as rabda,
Sa va stiu in viata , sa va pot vedea ,
Tot ce-i omenesc pentru voi as face ,
Dar nu toate-n viata se mai pot intoarce !
Cat de greu ar fi , nu m-as plange vreodata
Sa va vad pe prispa, voi, mama si tata !
„DOAMNE ,FA-I NEMURITORI
PE PARINTII CARE MOR ! „
Lasă un răspuns