In viata noastra , a fiecarui om , pretuim lucruri , fapte si intamplari care ne-au marcat existenta , care ne-au facut sa meditam la ceea ce facem , cum facem …cand facem…pentru cine facem….Ce facem cu adevarat !Uneori punem pret pe bunurile materiale , alteori pe cele spirituale…. Dar , cel mai important este factorul uman. El iti aduce si fericirea , dar si dezamagirea , iti face viata usoara , sau grea. Depinde de oamenii pe care ii intalnesti in drumul tau , de-a lungul anilor !
Nu am sa-mi aduc aminte de sufletele urate care-mi impovareaza amintirile….Unele dintre ele au trecut in lumea umbrelor …Altele , se mai agata cu disperare de creanga vietii , raspandind in jur ura, venin si pucioasa ! Chiar ca nu merita un gand-adiere pentru niciunul !
Despre altceva vreau sa vorbesc astazi : despre oamenii frumosi care mi-au daruit clipe frumoase …despre recunostinta , in general !
Cu foarte multi ani in urma , o tanara mamica venea sa ma roage sa-i primesc fiul in clasa I .Era copila pe care o vazuzem crescand , venind la scoala , apoi devenind mama , la randul ei , peste niste ani in care bucuria revederii si frumusetea respectului reciproc ne-a adunat pentru a lua hotarari importante : Fiul intra in clasa I !
Ca invatator care se respecta , am mers acasa la viitorul copil , sa-mi vad speranta inflorind. Am vazut un baietel blond , slabut , timid , care se ascundea dupa picioarele mamei. Mama , Gabi , o fiinta iubitoare , extraordinara ca parinte , era extrem de realista : ” Doamna , asta este baiatul , nu vreau minuni , ci doar sa indrageasca scoala. A vorbit greu , a mers si la logopedie , dar vreau un invatator care sa se apropie de el cu dragoste si intelegere, pentru a-l face sa depaseasca starea de frica pe care o are cand spun „scoala „.
Anul scolar ne-a gasit trudind toti trei : mama , copil , invatator ! Tare grea este Clasa I ! Apoi, liniutele si-au indreptat spinarea , cuvintele si-au adus acasa toate literele si truda noastra dadea roade ! Dar , cand credeam ca totul va merge ca pe roate…Gabi a hotarat ca trebuie sa plece alaturi de sot , in Spania , iar fetita a ramas la bunici , si Andrei , flacaul meu din clasa I a ramas cu mine :invatator, mama , prieten , coleg ! Desi familia Gabitei este cea mai puternica si unita familia , care nu m-a lasat sa simt greul si era alaturi de mine in orice clipa , desi era o vecina -prietena , care era ca o mama , greul m-a speriat ! Nu de alteceva : Ziua mergeam la scoala , pornind de mana. La amiaza veneam acasa razand si comentand nazdravaniile din clasa . Mancam , faceam temele , ne jucam , ieseam afara ! Dar seara , inainte de culcare primea telefon de la parinti , vorbea cu ei ….apoi, se intorcea cu fata la perete si plangea. Mi se rupea inima si incercam sa-i spun povesti vesele , dar in toate era o MAMA ! Noaptea , il auzeam cum suspina prin somn , ii stergeam fruntea transpirata si incercam sa-i linistesc somnul , cantandu-i incetisor.
La sfarsitul clasei I copilul si-a recuperat copilaria si …parintii .Oricata dragoste si atentie i-as fi daruit , lipsa parintilor si a surorii cu care se intalnea la sfarsit de saptamana il facea nefericit !
A plecat Andrei in Spania cu parintii lui si mi-a parut rau pentru copilul bun care devenise , pentru parintii deosebiti pe care scoala rar ii are.Dar Gabi nu a rupt legatura cu mine : ne intalneam la o prajitura , la o nunta , in comentarii pe Facebook. Si Andrei isi urmarea fostii elevi , clasa , invatatoarea. Cand am intalnit un adolescent frumos , inalt cat un plop la o nunta , am fost tare mandra de imbratisarea lui !
In vara asta eram ca de obicei la nepoti la Iasi. Am primit un telefon care m-a emotionat profund :Andrei facea majoratul in Romania , in Vaslui si mama lui, Gabita , ma ruga din tot sufletul sa particip la acest eveniment.Am facut tot posibilul sa onorez aceasta invitatie.Am venit noaptea cu ultimul autobuz si am picat in mijlocul unei veselii…de familie ! Pe atat a fost de mare recunostinta mea , pentru aceasta invitatie , pentru ca alaturi de Andrei erau toate rudele , familia , verisorii , matusile , bunicile , nasii si…eu !
Deci , dragii mei , am vrut sa arat ca natura umana nu-si schimba structura buna , oriunde ar pleca si oricati ani ar trece ! Ei nu m-au uitat ca invatator , eu nu i-am uitat ca oameni de suflet !Asa de mult m-a impresionat gestul lor peste ani , incat mi-am spus ca sunt o norocoasa , daca in viata am dat peste asemenea OAMENI DE CALITATE !
Si mi-a mai placut ceva : Cand i-a spus cateva cuvinte cu aceasta ocazie , mama i-a urat sa se faca in viata ceea ce-i place ( ca meserie ) , dar sa ramana Om !
LA MULTI ANI , MAJORULE ! Multumesc familiei tale ca exista sa ne demonstreze ca oamenii pe care ii avem alaturi sunt cea mai de pret
bogatie !
Lasă un răspuns