O zi de toamna ,cand copacii isi scutura cele din urma frunze, luate de vantul hain , ce-si sufleca manecile inainte de marea batalie, eu sunt si frunza , si floare si destin.Merg cu nepotii mei in Gradina Botanica , la locul de joaca din PALAS MALL, mancam inghetata zambind stramb spre vremea rece , ce-si face loc tot mai mult in anotimpul nostru colorat si optimist, joc remi, decupez , colorez, ascult, zambesc si adorm tarziu cand si povestile s-au dus de mult timp la culcare…
O zi cu nepotii mei ma face sa simt ca am radacini si crengi, aripi si statornicie.Sunt bunica , dar si partenerul, prietenul, pacientul si doctorul , pilula si vindecarea.
O zi cu sufletul meu impartiti in casute mici a inceput seara , cand am ajuns la scoala celor mari , cand un chitarist cu ochi albastri imi zambeste cald printre banci, iar pianista mea nu indrazneste sa se ridice si sa alerge asa cum ar face-o altadata spre mine.Profesoara de pian mi-arata cinci degete (5 minute), astept rabdatoare , apoi ma impart intre minciuna(merg pana la masina , dar ma intorc) si adevarul unui bunic induiosat de faptul ca vede nepotii cum cresc pe nesimtite…Maine-poimaine nu vor mai avea nevoie de mine !
Apoi , mergem , vedem , mirosim, suntem toamna si culoare , copilarie si joaca…
Dorm in patut de copil ca Alba Ca Zapada in patul piticilor…Piticii mei dorm , dupa ce s-au muiat de caldura baii si-a povestilor.Incerc sa ma ridic, sa stau comod , ochii se deschid nelinistiti…Linistesc spiritele , promitand ca nu plec nimic..Ziua se continua cu alta zi , in care ma trezesc privind alti ochi somnorosi, dar zambitori…Zambet cald, inima multumita…De ce trebuie sa pleci?Pentru ca tu vei merge la scoala , iar eu merg la alti copii…
O zi petrecuta cu cei patru nepoti , face cat un veac de fericire.Atat cat inca sunt mici !
In toamna asta am fost de multe ori primavara !
Lasă un răspuns