E primavara si stropi grei cad pe pamant ca lacrimile unui zeu trist.Siroaiele de boabe ca de cristal se prind de tortile cerului cu mainile nevazute ale vazduhului…Ploua si daca nu am cu cine imparti umbrela , impart ploaia cu voi.Haideti sa ne bucuram de fiecare diamant , sa intindem palma deschisa a sufletului nostru pustiit de cenusiul zilnic si sa ne minunam de stropii cristalini ce ne deschid noi orizonturi de visare.Stiti , Dumnezeu ar fi vrut ca noi sa zburam , dar a uitat sa ne dea aripi. In schimb, ne-a dat sensibilitatea sufletului ! Cine zboara cu mine sa impletim fuioare de nori ?
As vrea sa pot dansa in ploaie , un vals al primaverii si al bucuriei de A FI .Dar pentru vals trebuie pereche.Nu-i nimic, sunt invatata sa joc singura. E ca si cum ai avea un partener imaginar , care , cu o reverenta adanca , te invita la cel mai frumos vals:VALSUL STROPILOR DE PLOAIE ! Si sala de dans este marea arena a primaverii.
Ploua , si ma plimb prin ploaie.La adapostul umbrelei pot visa ca pot sa numar stropii…nu , mai bine imi numar prietenii.Ce bine ar fi daca am avea prieteni multi cat stropii unei ploi de primavara ! Dar , indoi degetele , si ma opresc : putini , dar buni !
Daca ar rasari soarele , m-as apuca de curcubeul zarii si i-as cere sa-mi schimbe destinatia : vreau o alta primavara in care anii mei tineri cantau pe crengile destinului , asa cum cantau albinele in zile insorite , innebunite de parfumul dulce amarui al primilor copaci infloriti .
Ploua si ploaia imi spune povesti de dor pe care le-am ascultat deseori , dar n-am ajuns sa le traiesc.Hei , curcubeule , unde esti ?Stii ca ma poti transforma in barbat , daca ajung la tine , mergand in genunchi ?Dar , la ce mi-ar trebui acest statut , cand toata viata am fost „barbata „?Nu , vreau sa fiu doar ceea ce sunt , dar sa nu-mi ia Dumnezeu aripile sufletului !
Ploua si stropi de cantec imi picura dulceata lor in amintirile trecutului…E frumos cand ploua ! Stiti sa va bucurati de aceste momente ? Haideti prin ploaie ! Umbrela gandului meu se desface larg pentru toti visatorii.Deja am ajuns pe culmea zarii , de unde privesc apa curgand involburata ca gandul nerostit al omului .
Ploua …
Lasă un răspuns