Cand m-am trezit astazi am auzit cum toamna imi batea cu degete ude in geam. Lacrimile ploii m-au intristat, pentru ca maine e o zi speciala pentru multi din noi, dascali, parinti, dar , mai ales, invatacei…Toamna, toamna, trimite-ti norii departe, spre alte zari!Toamna, toamna, urca in caleasca ta cu vanturi si ploi si uita-te pe ferestrele oamenilor… Ce zaresti? Sperante incarcate in ghiozdane pline doar cu penarul fagaduintei…emotii stranse in pumn de copil..vise luminoase la inceput de drum…Ai vazut toate acestea? Poti tu sa lasi frumusetea asteptarii sa fie innegurata de lacrimile tale?…Hai, iubito, da-ne inapoi soarele primei zile de scoala!Da-ne bucuria prinsea in buchetele colorate ce intra pe poarta scolii!Da-ne prima frunza desprinsa de pe ram, ca s-o punem intre pagini de suflete calde….Si toamnei i s-a muiat sufletul ca un strugure copt si spre seara a rasarit soarele. Deci, copii, haideti sa ne bucuram atunci cand intram pe poarta scolii. Maine incepe Anul scolar. Sa fiti fericiti ca florile dupa ploaie, destepti ca padurile si veseli ca randunelele. Va imbratisez pe toti, mari si mici!
Lasă un răspuns