Uneori imi vine sa ma urc in copacul copilariei , sa-mi pun cirese la urechi si sa-mi fac aripi din frunze sa zbor spre tinuturile unde tineretea este vesnica, iar batranetea nu are casa…Uneori imi iau radacinile in brate si le leg de cerul vietii.Acolo, in inalt se simt mai libere, mai puternice…Uneori caut in desaga amintirilor si le aleg pe cele frumoase . Le insir pe paleta cunoasterii si le colorez in roz, galben, portocaliu.Iau o frunza de gand, o moi in culoarea ploii si-mi caut copiii care mi-au venit in prag, ani de zile.Multe toamne au venit si s-au dus, lasandu-mi cantec de clopotel si miros de scolar , venit cu copilaria ascunsa in ghiozdan , ca un mar furat de la Mos Vreme…Multe toamne s-au dus spre apus si din anii mei care canta un cantec de lebada trista. ..Dar cea mai frumoasa vreme este vremea teilor infloriti , cand se impletesc coronite pentru capetele innegurate de citit prea mult si aplecat spre prapastia din care tasneste fulgerul de lumina…Din 4 in 4 ani reinnoiesc legatura su copilaria si ciresele mele sunt tot mai sus , pe crengi de neurcat !Din 4 in 4 ani imi pleaca elevi de clasa a IV-a, elevi de clasa a VIII-a …Ii vad plecand adolescenti si pragul copilariei se strange trist a pustiu. Daca unul din cei plecati isi intoarce pentru o clipa privirea in urma, amintindu-si ca drumul de inceput i-a fost ca in poveste , cand arunca in calea zmeilor naframa, peria, oglinda, toate purtate in suflet de dascalul luat ca toiag pe cararea urcusului, atunci stii ca nu traiesti degeaba.
Tu, Andrei Zaharia, elevul meu cu suflet de voinic ti-ai amintit ca drumul are si opriri :in poarta scolii, in usa clasei doamnei tale, in pragul casei parintesti.Azi mi-ai adus un curcubeu de lumina si sunt mandra ca nu te-ai schimbat decat fizic.Astazi mi-ai adus ploaia recunostintei sub forma cuvintelor :”Va multumesc pentru tot ! „Atunci , pentru o clipa m-am intrebat daca acel TOT ti-a ajuns in anii acestia cand nu ai mai fost „al meu „.Multumesc , Andrei , ca nu lasi amintirile sa zboare fara tinta, ca un balon luat de vant ! Iti multumesc mult ca tu ai zmeu de gand pe care-l tii in mana , strunindu-l puternic, ca pe un cal naravas. Iti multumesc pentru ca reprezinti tot ce-a fost frumos in anii din urma. Te imbratisez, absolventul meu special !
Lasă un răspuns