Putini cunosc istoria Vasluiului.Dar cei care o cunosc , iubesc fiecare palma de pamant , fiecare piatra care isi are povestea ei , fiecare firicel de iarba , care ingana un cantec de dor….Candva , aceste tinuturi erau niste dealuri acoperite cu paduri dese , cu mlastini grozave de-a lungul raului Barlad si …cu multa , multa saracie …
Cel care a asezat prima piatra de hotar a fost un boier , caruia i-au placut linistea si singuratatea. Apoi au venit altii si altii, pana a devenit targ. Apoi istoria ne povesteste multe lucruri frumoase si de luat in seama.
Pasi apasati strabat drumurile istoriei trecand prin Vaslui. Povestea neamului incepe cu carturarul Nicolae Milescu- Spatarul , diplomat si om de cultura care priveste peste timp din holurile Bibliotecii Judetene , chemand cititorii la hrana sufletului. Iata-l pe Dimitrie Cantemir , marele carturar , care a descris cu dragoste si realism meleagurile natale in lucrarea ” Descriptio Moldaviae „.
Apoi , pasi de aur trec spre Husi , la beciurile domnesti , facandu-l pe Stefan Voda sa cunoasca si sa aprecieze locurile, pentru ca atunci , in vremi de razboi sa-si alega locul luptei la Podul Inalt.Si astazi ne priveste din bronzul statuii , ocrotind orasul si oamenii acestor locuri , fie iesind noaptea in pridvorul Curtii Domnesti.
Oameni de seama a nascut glia Vasluiului.Au plecat , dar radacinile le-au ramas aici ! Alexandru Ioan Cuza este mandria noastra. Si-a luat sotie tot de aici , din mosia boierului Solescu , pentru ca numai aici sunt fete mandre , frumoase , blande , dar puternice !
Marele om politic Mihail Kogalniceanu s-a legat de Vaslui prin copilaria pe care si-a petrecut-o in satul Rapi, la bunicii sai.
Tinuturile Vasluiului clocotesc de lupte si caldura izvorata din inimi de viteji , precum Penes Curcanul , care a schimbat porecla in renume .
Dar din asa pamant clocotitor s-au nascut si firi blande , care s-au jucat cu cuvintele , au dat viata necuvantatoarelor si au pictat cu metafora gandului. Gingasa, Elena Farago,ramane poeta care vorbeste cu gazele , cu florile , iar copiii ii invata cu placere si dragoste poeziile de suflet.
” Ulita copilariei ” lui Ionel Teodoreanu e aici. Se gaseste si azi pierduta prin satele indepartate. Alexandru Vlahuta a descris iernile blande din tinutul lui si a dat o „Romanie pitoreasca ” tuturor romanilor .
” Floarea din prapastie ” a lui A. Philippide a crescut in umbra salciilor de pe malul Barladului , iar Ion Adam a fost puternic precum Plopul de la Rafaila.
Asa e de frumos acest meleag , incat scriitorii simt nevoia sa dea nume de flori lucrarilor lor :: Muscata din fereastra ” a lui Victor Ion Popa , florile si chipurile luminoase de copii ale pictorului N. Tonitza sunt unice.
Aici , la noi , chiar daca locul e un podis sarac , are o bogatie aparte si hraneste pe cel nascut aici cu ambrozie si nectar din cupa zeilor. Cu inteligenta si sete de cunoastere l-au hranit pe Emil Racovita , de a ajuns la capatul pamantului . Cu veselie si umor i-a hranit pe Constantin Tanase si pe Valentin Silvestru. Cu pasiune si daruire l-a hranit pe Stefan Ciubotarasu…Sunt numai cateva nume din numele de aur care au pasit pe aceste meleaguri , facandu-ne mandri de ei .Sarutam pasii lor nevazuti si mana lor nemuritoare care a scris, a pictat , a operat , a descoperit ! Ce bogati suntem !
Ca o recunoastere a valorilor pamantului strabun unde s-au nascut mosii si stramosii nostri , astazi , noi , clasele a IV-a A si a IV-a B,de la SCOALA GIMNAZIALA ” CONSTANTIN PARFENE ” am facut o lectie de istorie la Muzeul Judetean Vaslui . Proiectele cu titlul ” Vasluiul de ieri , Vasluiul de azi „lucrate cu migala si daruire de micii locuitori ai Vasluiului ne- au umplut inimile de madrie ca suntem vasluieni , dar in primul rand , romani . BRAVO , COPII !
Lasă un răspuns