Cand spui Podul Inalt, in minte iti vine imaginea unei ape mari, periculoase, peste care este asezat un pod puternic,din lemn sau piatra, care sa inlesneasca trecerea oamenilor dintr-o parte in alta a raului.
Poate candva, sa fi fost pe aceste locuri un pod, pentru ca pe aici Lunca Barladului se lateste si apa pasnica din zilele noastre, de multe ori s-a revarsat manioasa peste maluri, lasand in urma gospodarii inecate, vite umflate de apa si oameni necajiti privind disperati puhoiul tulbure.
Astazi, Podul Inalt este un loc istoric, care te cheama sa-i auzi legendele si sa-i saruti orice piatra care are fiecare povestea ei …Se spune ca in anul 1475, cand lifta pagana ameninta din nou Moldova, venind cata frunza si iarba, aici nu era decat un loc mlastinos cu trestie si papura crescuta din belsug, cu salcii ce isi inmulteau lastarii in fiecare primavara. In dreapta erau codrii Chitocului, in stanga un satuc de razesi veniti de departe, care si-au adus obarsia cu ei: munteni.
Chiar daca era in luna ianuarie, in iarna aceea nu a fost zapada si mlastina despre care vorbim era plina de apa. Fereasca Dumnezeu sa fi trecut podul subred din apropiere si sa cazi in malul negru si gros, ca nu stiu daca te mai scapa cineva.
Cand primejdia otomana ameninta tara, domnitoru Moldovei isi aduna curtea si intreba cu tarie:
– Ce facem, boieri dumnevoastra ? Ne inchinam tara, sau ba?
– Ba !
Raspunsul scurt arata hotararea si darzenia moldovenilor. Si a urmat o batalie pe viata si pe moarte, care a dus numele Domnitorului dincolo de hotare… Turcii au venit si au plecat umiliti.
Podul Inalt a ramas un loc de amintire si de cinstire. O statuie a Domnitorului vegheaza si astazi valea de pe colina de sus. Dar turcii nu mai vin.
Astazi, de ajungi la Podul Inalt trebuie sa urci cu rabdare treptele pana la picioarele calului pe care sta impunator marele voievod si sa privesti in tacere valea ce se intinde clara sub privirile tale. Atunci vei auzi zgomotul luptelor, gemetele ranitilor, sau strigatele de victorie ale moldovenilor.
Imaginea luptei crancene s-ar derula ca pelicula unui film. Atunci codrul din departare ti-ar spune cum au fugit turcii, iar oamenii ramasi si-au spus durerea copacilor goi de frunze si cetii lasata pana in pamant, care aduce cu ea fantasme.
Te-norci spre statuia impunatoare a Domnitorului si ingenunchezi soptind cu evlavie:
– Slava tie, Stefane ! Slava tie ca ai scris, cu faptele tale, pagini intregi de istorie. O spun pietrele, o spune Lunca Barladului, o spune fiecare fir de iarba de la Podul Inalt.
Vasluiul a fost si este leaganul unor fapte mari.
Lasă un răspuns